Suntem ce trăim, ce gândim, ce ascultăm. Dar ce visăm, suntem? Ne trezim dimineața. Ne bem ceaiul sau cafeaua, care au același gust. Ne trăim zilele, mai monoton sau mai ritmat. Ascultăm aceleași piese la radio. Gândim aceleași dorințe și ne este dor de aceiași oameni. Rătăcim sub același cer. Ne iubim din aceleași motive. Trăind această repetare continuă în viața reală, ne refugiem în vise. Noaptea visăm ceea ce nu avem dimineața și nici ziua. Și atunci, suntem ceea ce trăim sau suntem ceea ce visăm? Timpul nostru e suma tuturor clipelor pe care le trăim. Viața noastră e suma tuturor momentelor pe care le avem. Noi suntem suma tuturor oamenilor pe care i-am iubit sau care ne-au schimbat. Uneori însă până și noi suntem depășiți de emoții pe care nu am reușit să le trăim în timp și nici să le transformăm în dragoste. Atunci visăm. Dorim în gând. Poftim în liniște. Și suma tuturor dorințelor e parte din noi. Suntem un tot întreg și totuși, suntem și fiecare bucată de amintire rămasă undeva în trecut. Suntem noi în realitate și suntem noi, în imaginația altora. Suntem aici și suntem acolo, în inima unor oameni. Și cineva e în inima noastră. Suntem plămada de momente din prezent, de gânduri și de vise. Și asta ne determină existența.