Fiecare dintre noi are câte un om care nu știe cât de mult ai nevoie de el în acest moment Nu poți să cumperi dragoste. Nici să o vinzi oamenilor pe care i-ai vrea alături. Uneori dorești, alteori ești dorit și mereu cauți reciprocitate. Oamenii însă vin și se duc, emoțiile rămân și într-o zi te trezești că simți ceva peste puterile tale pentru un om care nu-ți mai este alături. Atunci fiecare poză are un sens aparte. Ca și fiecare amintire. El nu știe, tu simți prea mult și lucrurile se opresc în timp. Dincolo de geam lumea își trăiește viața ei, până și el parcă e fericit. Tu nu ceri nimic, nu reproșezi, nu te revolți. Pur și simplu ai vrea ca totul să fie altfel. Tu să nu fii lângă cineva pentru care nu simți nimic. El să nu îmbrățișeze alt om. Tu să nu miroși alt parfum. El să nu sărute altă femeie. Unele lucruri sunt pentru că pur și simplu așa sunt. De unii oameni ți-e dor pentru că pur și simplu nu îi ai alături. Pentru unele momente ai opri timpul în loc pentru că pur și simplu ți-au schimbat viața. Nu e complicat să explici de ce, e mult mai complicat să îți spui ție de ce nu este așa, ci altfel. De ce omul pentru care ai da orice nu e lângă tine. De ce amintirile care te macină nu îți fac frumos un prezent. De ce ai vrea să spui atât de multe și totuși taci. De ce nu îți răspunde. De ce e rece. De ce e totul diferit. Răspunsul e simplu. Pentru că așa trebuie să fie. Așa și nu altfel. În timp, când vei uni punctele, vei înțelege că asta a fost cea mai bună alegere și că lecțiile de viață tot sunt bune la ceva. Că oamenii vin și se duc. Că unele emoții trebuie să rămână. Că putere găsești pentru orice, principalul e să găsești și omul care să o merite. Și slăbiciunea ta să o merite. În timp, lași detaliile și te ții de ceea ce merge și ceea ce este. Devii mai tare, mai rezistent în fața schimbărilor, mai fericit poate. Și totuși, fiecare dintre noi are câte un om care nu știe cât de mult ai nevoie de el în acest moment.