- Nu-i durere să n-o vindece DREGOSTEA !

miercuri, 29 aprilie 2015

Lectii de viata! Înfruntă FRICA! SĂRUT MÂNA PĂRINTE! Westlife - You Raise Me Up (Versuri Romana) Nimic nu este intamplator! Uitam ce este cel mai important BOGATI SUFLETULUI!!! -O îmbrățișare fece cât o mie de cuvinte, poate alina dureri, te face să te simți iubit, protejat. Cine da lui isi da, cine face lui isi face ! Au vazut ca bunatatea este mai buna decat ura!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dă-mi, Te rog, o cruce mai ușoară…

Într-o legendă se povestește că un om talentat s-a dus la Dumnezeu și l-a rugat:-Doamne știu că fiecare trebuie să-și poarte cu demnitate crucea. Dar de vreme ce mi-ai dat talent, dă-mi, Te rog, o cruce mai ușoară, să am și eu o viață mai comodă!... – Bine, s-a învoit Cel de Sus. Dar mai întâi te-aș sfătui să vezi ce va ieși din asta.Și iată că omului nostru i s-a arătat sfârșitul ca în palmă..Un șir de oameni urca încet un munte, purtând în spate fiecare crucea sa. În mijlocul lor s-a văzut și pe sine. Era obosit și chinuit, iar cucea pe care o târa i s-a părut cu mult mai mare decât a celorlalți. Înțelegând aceasta, s-a oprit, a coborât-o de pe umăr și a retezat-o cât a crezut de cuviință.Acum urcușul a devenit mult mai ușor și el s-a deplasat destul de repede spre vârful muntelui, unde începea Tărâmul Fericirii Veșnice. Dar, ajungând pe ultima platformă, a descoperit că între munte și acel Tărâm se cască o prăpastie fără fund, peste care nu există nici o trecătoare. S-a uitat atunci în jur, să vadă cum procedează ceilalți oameni și a observat că ei își așează cu mare grijă crucile pe deasupra hăului și trec peste ele ca peste o punte de salvare. Crucea lui, însă, fiind prea scurtă, nu putea ajunge nici macar la jumătatea spațiului dintre cele două muchii de prăpastie… – Ei cum? l-a întrebat din nou Bunul Dumnezeu. Dorești și acum o cruce mai comodă?– Oo, nu! s-a grăbit el să refuze. Dă-mi, te rog, o cruce cât mi grea și cât mai mare!

Pasi pe nisip

Intr-o noapte un om a avut un vis. In visul lui mergea impreuna cu Dumnezeu pe o plaja. Pe cer au stralucit imagini din viata lui. In acelasi timp el a vazut doua perechi de pasi asternandu-se pe nisip: una era a lui, iar celalata pereche de pasi era a Lui DUMNEZEU. Cand ultima secventa din viata lui a stralucit pe cer, a inceput sa urmeze din nou cu privirea itinerarul celor doua perechi de pasi. A observat ca de multe ori de-a lungul vietii sale, pe nisip aparea decat un sigur set de urme ... Era tocmai atunci cand trecuse prin cele mai grele clipe din viata lui. Acest lucru l-a nelinistit, si de aceea L-a intrebat pe Dumnezeu: "Doamne, eu am crezut ca atunci cand m-am hotarat sa te urmez, ma vei caluzi tot restul vietii mele, dar am observat ca atunci cand am trecut prin cele mai mari incercari, am fost singur, si pe nisip se asterneau doar pasii mei. Nu pot sa inteleg de ce m-ai parasit tocmai atunci cand aveam mai mare nevoie de Tine." Domnul DUMNEZEU insa i-a raspuns: "Copilul Meu, Eu niciodata nu te voi parasi. Atunci cand ai trecut prin suferinte si incercari, si ai vazut decat un singur rand de pasi, Eu te purtam pe Bratele Mele."

- Nu-i durere să n-o vindece DREGOSTEA !

miercuri, 29 aprilie 2015

Niciun comentariu:

Blogu-rile mele!

.

Dă-mi, Te rog, o cruce mai ușoară…

! :)

Important nu este să învingi, ci să nu te dai bătut.

!!!!!!

:)

Oamenii au nevoie de alți oameni!

Sa ramai mereu acelas...

Nu uita

Pasi pe nisip

.