marți, 28 aprilie 2015

O frumoasa povestioara! Intr-o seara tarzie,un om mergea pe nisipul marii intr-o noapte cu luna plina. In mintea lui,aveau sa izbucneasca mii de ganduri. Se gandea ca daca ar fi avut o masina noua,ar fi fost fericit. Se gandea ...ca daca ar fi avut o casa mai mare,ar fi fost fericit. Se gandea ca daca ar fi avut un servici mai bun,viata lui ar fi fost altfel. Se gandea ca daca ar fi avut alaturi de el femeia perfecta ar fi fost cel mai fericit om de pe pamant. Si ganduri...si ganduri....pana la un momentdat cand se impiedica de o plasa plina cu pietre de mare.....O umpluse un copil care se jucase in timpul zilei pe malul marii. Se aseza langa plasa cu pietre si incepu sa arunce in mare una cate una..Arunca cate o piatra pentru fiecare gand pe care il avea. si inca mai continua sa spuna:...."daca as avea....daca as putea....daca ar fi......as fi fericit!" Astfel ca arunca piatra cu piatra pana cand mai ramase una singura.Se decise s-o pastreze.Ajunse acasa cu piatra in buzunar,o puse pe masuta si surprinzator,la lumina lampei,observa ca aceasta straluceste orbitor de tare.Abia atunci omul nostru realiza ca in acea plasa,erau pietre pretioase.Dovada era in fata lui.Avea pe masuta un diamant. Atunci alte ganduri ii trecura prin minte...Dupa cateva secunde exlama: "Vezi cum fac oamenii??? Viseaza la ceea ce nu au fara sa dea nici cea mai mica valoare la ceea ce au alaturi. Daca m-as fi uitat mai bine la pietrele alea.....inainte sa le arunc....mi-as fi dat seama cat sunt de norocos...... Insa noi oamenii mereu ne gandim la ceea ce nu avem fara sa dam prea mare importanta la ceea ce avem chiar in fata ochilor. Fericirea noastra intotdeauna este asa de aproape.....mai aproape decat credem.......suntem noi cei care n-o vedem. In fiecare zi fiecare dintre noi gaseste un diamant.Este el cel care decide daca sa-l arunce in mare sau sa-l tina in buzunar pentru el. Deseori oamenii arunca diamantul vietii lor si se multumesc doar cu cateva pietricele....Si daca nu avem un diamant,sa ne bucuram ca existam,caci noi insine suntem un diamant.....Sa ne bucuram ca traim.Caci cea mai mare fericire sunt secundele pe care le respiram......Ca mai pierdem in viata....ca nu avem ce ne trebuie intotdeauna????Astea sunt fleacuri dragii mei. Sa nu uitati ca cea mai mare pierdere nu este moartea.Este atunci cand inauntrul nostru moare ceva,iar noi suntem inca vii......Cu stima si respect:**Iubirea Invinge tot**

Niciun comentariu: